Hipertensiunea arterială, boala care afectează inima, creierul și rinichii!

11 iunie, 2020

Hipertensiunea arterială este o patologie frecvent întâlnită la pacientii peste 50 ani. Aceasta poate afectecta și persoanele tinere, iar odată cu înaintarea în vârstă riscul de a dezvolta hipertensiunea arterială crește semnificativ.

Este important să realizăm că hipertensiunea arterială nu trebuie neglijată, având în vedere efectele riscante pe care le are asupra inimii, creierului și rinichilor.  

Ce este hipertensiunea arterială?

Hipertensiunea arterială este o patologie care se caracterizează prin majorarea susținută a valorilor presiunii arteriale în repaus. Se consideră hipertensiune arterială atunci când tensiunea arterială sistolică este ≥ 140 mmHg și/sau tensiunea arterială diastolică este ≥ 90 mmHg.
La început hipertensiunea arterială nu provoacă schimbări patologice. Dar în timp HA duce la afectarea anumitor organe, numite „organe-țintă”, care includ sistemul cardiovascular (inima și vasele de sânge), creierul, rinichii. Hipertensiunea arterială netratată la timp crește riscul de:

  • infarct miocardic;
  • insuficiență cardiacă;
  • accident vascular cerebral;
  • insuficiență renală;
  • moarte.
Care sunt simptomele hipertensiunii arteriale?

Hipertensiunea arterială  deseori poate fi asimptomatică, până în momentul când afectează organele-țintă. Cele mai frecvente simptome sunt:  

  • vertijul;
  • hiperemia feței;
  • dureri de cap;
  • tulburări de vedere;
  • zgomote în urechi;
  • oboseala;
  • epistaxisul (hemoragia nazală).

Hipertensiunea arterială severă poate provoca simptome severe cardiovasculare, neurologice, renale sau oftalmologice.

Care sunt cauzele hipertensiunii secundare?

Hipertensiunea arterială secundară este acea formă de hipertensiune arterială cauza căreia poate fi depistată. Cauzele cele mai frecvente ale hipertensiunii arteriale secundare sunt:

  • Aldosteronismul primar (sindromul Conn)– datorat unei hipersecreții de hormon al suprarenalei, numit aldosteron. De cele mai multe ori are loc din cauza prezenței unei tumori (adenom), iar tratamentul constă în înlăturarea tumorii.
  • Patologia renală: glomerulonefrită, pielonefrită, boala polichistică renală, boală renovasculară etc.
  • Feocromocitomul – tumoare a glandei suprarenale, care produce în mod excesiv catecolamine (adrenalină, noradrenalină). Tratamentul constă în înlăturarea acesteia. În unele cazuri tumoarea producătoare de catecolamine poate fi situată în afara suprarenalei (în ganglionii sistemului nervos vegetativ), fiind numită „paragangliom”.
  • Sindromul Cushing–reprezintă consecința expunerii timp îndelungat la hormonul numit cortizol. Poate fi cauzat de administrarea de preparate hormonale asemănătoare cortizolului. O altă cauză este prezența unei tumori a hipofizei, care secretă ACTH, care crește secreția de cortizol la nivelul suprarenalelor. Sindromul Cushing mai poate fi cauzat de prezența unei tumori producătoare de cortizol la nivelul suprarenalelor.
  • Patologia glandei tiroide–atât hiperfunția glandei tiroide, cât și hipofuncția acesteia poate duce la hipertensiune arterială.
  • Coarctația aortei–un defect, de obicei congenital, caracterizat de stenozarea (îngustarea) aortei. Din acest motiv există o diferență a tensiunii arteriale de până la coarctație și după ea.
Când trebuie să te adresezi la medic?

În toate cazurile de hipertensiune arterială este nevoie de consultația medicului și vizite periodice pentru ajustarea tratamentului.

Este recomandabil să faceți și vizite profilactice la medic, ocazii în care acesta va măsura tensiunea arterială. Astfel de vizite permit depistarea hipertensiunii arteriale în etapele sale inițiale, pentru a interveni cât mai precoce și corect.

Există și situații de urgență, când e important să apelați imediat la medicul cardiolog sau sau să solicițați asistența medicală de urgență:

  • dacă tensiunea arterială depășește cu mult valorile normale (de exemplu, 180/110 sau mai mare);
  • dacă din cauza valorilor tensionale majorate ai cefalee pronunțată sau vedere încețoșată.
Cum este diagnosticată hipertensiunea arterială?
  • Se măsoară tensiunea arterială în timp ce pacientul este așezat sau culcat și este în repaus timp de cel puțin 5 minute. Se fac cel puțin 2 măsurători, iar dacă diferența dintre acestea este semnificativă, medicul va face o masurătoare suplimentară.
  • Tensiunea arterială se măsoară la ambele brațe.
  • În unele cazuri este necesar de a măsura tensiunea arterială la membrele inferioare (coapse).

Pentru a stabili un diagnostic corect și a elabora tratamentul adecvat, medicul va indica investigații suplimentare. Unele dintre ele sunt de rutină, altele sunt indicate doar în anumite situații. După ce obține rezultatul unor investigații, medicul ar putea indica altele suplimentare.

De obicei, examenul unui pacient cu hipertensiune arterială include:

  • măsurarea valorilor tensiunii arteriale (uneori prin monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale);
  • analiza generală a sângelui, lipidele plasmatice, creatinina, ureea, K;
  • analiza generală a urinei;
  • ultrasonografia rinichilor și a glandelor suprarenale;
  • electrocardiograma (ECG);
  • ecocardiografia;
  • evaluarea funcției glandei tiroide;
  • evaluări pentru confirmarea/excluderea feocromocitomului (în unele cazuri);
  • polisomnografia (în cazul suspectării apneei în somn).