Melodia inimii: despre sufluri cardiace povestește medicul cardiolog Medpark, Lefterova Natalia
Inima – este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman și funcționează asemenea unei pompe musculare ce distribuie sângele în întreg organis. Este împărţită în 2 părți: cea dreaptă şi cea stângă. Partea dreaptă cuprinde atriul drept şi ventriculul drept; aceste camere colectează sângele sărac în oxigen şi îl pompează la plămâni, unde oxigenul este înlocuit. Partea stângă a inimii este compusă din atriul stâng şi ventricul stâng; aceste camere colectează şi pompează sângele bogat în oxigen către organism. Patru valve pun sângele în mişcare în direcţia corespunzătoare. Două din valvele inimii separă atriul drept şi pe cel stâng de ventriculul drept si de cel stâng. Alte două valve separă ventriculul drept de artera pulmonară şi ventriculul stâng de aortă.
Ce sunt bolile valvelor cardiace (valvulopatiile)?
Valvulopatiile sunt afecţiuni ale valvelor cardiace. Pe partea dreaptă, valvele inimii sunt valva tricuspidă şi valva pulmonară, iar pe partea stângă sunt valva aortică şi valva mitrală.
Valvulopatiile pot fi congenitale sau dobândite şi sunt fie insuficienţe valvulare (regurgitaţii) când orificiile nu se închid etanş şi sângele poate trece dintr-un orificiu în altul (sângele ejectat este regurgitat înapoi), fie stenoze valvulare (când valvele se deschid incomplet, iar orificiul de trecere a sângelui este foarte îngust).
Cauze și simptome date de valvulopatii
Nu este neobișnuit că valvulopatiile să decurgă asimptomatic. Alteori ele se manifestă prin simptome ca lipsa de aer, tuse, oboseală, umflarea picioarelor, amețeală, sincopă (pierderea cunostinței) de efort, dureri toracice, palpitații.
Regurgitarea mitrală
Regurgitarea valvei mitrale are loc atunci când sângele se întoarce înapoi, din cauza închiderii nepotrivite a valvei mitrale. Valva mitrală se află între atriul stâng și ventriculului stâng. În timpul regurgitării valvei mitrale, valva nu se poate închide în mod corespunzător și astfel sângele se întoarce către atriu. Aceasta duce la creșterea presiunii în vasele de sânge care transmit sângele către atriu. Poate avea multiple cauze: ischemică, degenerativă, congenitală etc.
Determină dilatarea și suprasolicitarea ventricului stâng și instalarea insuficienței cardiace. Simptomele principale sunt: dispneea, oboseala, palpitațiile.
Stenoza mitrală
Cea mai frecventă cauză este reumatismul articular acut care determină îngroșarea și rigidizarea foițelor valvulare ce nu se mai deschid corespunzător. În timp, această poate duce la insuficiența cardiacă și, prin mărirea atriului poate determina apariția fibrilației atriale.
Stenoza aortică
Simptomele principale sunt: dispneea, palpitațiile, emboliile periferice - din cauza dilatării atriului stâng și a fibrilației atriale, sângele stagnează în atriul stâng și se formează cheaguri care pot migra în diverse teritorii.
Pacienții cu stenoză aortică au simptomele de oboseală, dificultate în respirație, durere toracică, palpitațiile, pierderea stării de constiență.
Regurgitarea aortică
Regurgitarea aortică este eșecul valvei aortice de a se închide, ducând la curgerea de la aortă la ventriculul stâng în timpul diastolului. Cauzele includ degenerare valvulară idiopatică, febră reumatică acută, endocardită, supapă aortică bicuspidă congenitală, boli de țesut conjunctiv sau patologie reumatologică. Simptomele sunt dispnee la efort, dispnee paroxistică de noapte, palpitații și dureri în piept.
Regurgitarea tricuspidiană
Datorită imposibilitații de a se închide complet, o parte a sângelui se întoarce prin valva tricuspidă incompetența în atriul drept. Această determină mărirea atriului drept și a venelor care se varsă în acestă. Mărirea atriului drept poate duce la instalarea fibrilației atriale și a insuficienței cardiace. Regurgitarea tricuspidiană poate fi cauzată de bolii reumatice cardiace, asociată cu afectare mitrală și aortică, endocarditei infecțioase, anomaliei Ebstein, carcinoidului, disfuncției mușchiului papilar secundar infarctului miocardic, fibrozei sau proceselor infiltrative, traumei. Pacienții rămân în general asimptomatici în absența hipertensiunii pulmonare. După hipertensiunea pulmonară debitul cardiac scade iar manifestările insuficienței cardiace drepte devin manifeste prin simptomele - dispnee de efort, ortopnee, dispnee paroxistică nocturnă, ascită, edeme periferice.
Regurgitarea pulmonară
Cauzele insuficienței pulmonare sunt: hipertensiunea pulmonară, infecția valvei pulmonare (endocardită) sau bolile congenitale cardiace. Când valva pulmonara pierde, volumul de sânge care se întoarce înapoi în ventriculul drept îl supraîncarcă pe acestă făcandu-l să lucreze mai mult. În timp, apare simptomele de insuficiență cardiacă.
Stenoza valvei pulmonare
Acest defect valvular, prin care golirea sângelui din ventriculul drept în artera pulmonară este îngreunată, este descoperit la scurt timp după naștere; uneori însa diagnosticul este întârziat până în perioada de adult. Boli congenitale ca tetralogia Fallot sau sindromul Noonan au un risc crescut de stenoză pulmonară.
Stabilirea diagnosticului pentru valvulopatii
- ecocardiografia
- electrocardiografia
- radiografie toracică
- test de stres
- imagistică prin rezonanță magnetică sau tomografie computerizată
- cateterism cardiac: introducerea unui cateter până la o arteră din inimă și injectarea de substanță de contrast pentru ca artera să devină vizibilă la radiografie.
Ce presupune tratamentul valvulopatiilor?
În cazurile asimptomatice sau foarte ușoare, medicul poate decide să nu intervină de la început, ci doar să urmărească evoluția valvulopatiei prin controale periodice și tratament medicamentos de suport. În acest timp, este important să respectați un stil de viață care să reducă riscurile cardio-vasculare, în special prin evitarea creșterilor de tensiune arterială. Pilonii de bază ai unui astfel de stil de viață sunt renunțatul la fumat, evitarea consumul de alcool în exces, precum și consumul unei cantități moderate de sare. Ca regulă generală, atunci când valvulopatiile devin simptomatice, se indică operația de protezare sau plastie valvulară. În anumite situații, aceste intervenții se pot indica chiar și în absența simptomelor.
Stabilirea momentului operator este foarte importantă în valvulopatii. În timp, acestea pot afecta ireversibil mușchiul inimii suprasolicitat, chiar în absența simptomelor. Aceasta pe de o parte crește riscul operației, iar pe de alta determină o evoluție nefavorabilă pe termen lung, chiar dacă valva este înlocuită. De aceea medicul cardiolog va stabili un plan individualizat de urmărire clinică și ecografică, prin care să stabilească momentul optim pentru operație.
Protezarea valvulară presupune înlocuirea valvei "defecte" a pacientului cu o altă valvă mecanică sau biologică, numită proteză valvulară. Aceasta se poate face printr-o operație clasică pe cord deschis sau, mai recent (în cazuri selecționate), prin intermediul unei sonde care se introduce pe calea venelor până la inimă (protezare percutană). Prin aceeași metodă inovativă a cateterismului, pot fi tratate valvele defecte cu proteze care restabilesc funcția cardiacă normală – procedura TAVI (Transcatheter aortic valve implantation), pentru valva aortică și MITRACLIP, pentru valva mitrală cu insuficiență severă.
În unele cazuri, valva se poate "repara" chirurgical, fără să mai fie necesară înlocuirea ei cu o proteză. Vorbim în acest caz de plastie valvulară sau valvuloplastie.
În cazuri rare de stenoză valvulară se poate efectua valvuloplastia/ valvulotomia percutană cu balon. Aceasta constă în introducerea unei sonde cu un balon în capăt, pe calea venelor sau a arterelor, până la valva stenozată (deci nu este o operație propriu-zisă), unde balonul se umflă lărgind valva. Se aplică în primul rând în cazul pacienților cu stenoză mitrală.
Lefterova Natalia, medic cardiolog, d.ș.m