Aritmia cardiacă

07 mai, 2020

Ce este aritmia?

Aritmia este o dereglare a ritmului normal al inimii.

Inima este un mușchi care pompează sângele în organism. Ea are patru camere: două atrii și două ventricule. Pentru a pompa sângele, inițial se contractă atriile, iar apoi, după o mică pauză, ventriculele.

Această funcție de pompă a inimii este reglată de un sistem electric al inimii.

Impulsul electric se formează într-o porțiune din atriul drept, care e numită nodul sinusal. De aici impulsul electric trece prin atrii, apoi se reține la nivelul nodului atrio-ventricular, iar apoi ajunge la ventricule.

Orice dereglare a ritmului inimii duce la ceea ce numim aritmii.

Ce tipuri de aritmii există?

Există diferite tipuri de aritmii.

Uneori frecvența bătăilor inimii scade mai jos de nivelul normal (< 60 b/min în orele zilei). Acest tip de dereglare de ritm se numește bradicardie.

Uneori frecvența cardiacă crește peste valorile normale (> 100 b/min în repaus). În acest caz vorbim despre tahicardie.

Atât bradicardiile, cât și tahicardiile pot fi clasificate după mecanismul apariției. Iată câteva exemple:

Bradicardii:

  1. Boala nodului sinusal – Este o dereglare a lucrului nodului sinusal când acesta „obosește” și nu poate genera impulsuri cardiace cu frecvență normală.
  2. Blocul atrioventricular – Este situația când inele impulsuri electrice care trebuie să se transmită de la atrii la ventricule, nu se transmit, sunt blocate la nivelul nodului atrioventricular. În dependență de gradul blocului pot apărea pauze anormal de lungi în activitea inimii: de exemplu de 3-5 secunde sau poate scădea frecvența cardiacă.

Tahicardii:

Bătăile anormale și rapide ale inimii pot apărea din cauza unui „scurtcircuit” sau din cauza unei zone care devine generatoare de impulsuri electrice anormale. Originiea problemei poate fi la nivelul atriilor sau nodului atrioventricular și o numim supraventriculara, sau la nivelul ventriculelor și o numim ventriculară.

  1. Tahicardia atrială – este aritmia cu viteză de peste 100 b/min, impulsurile electrice anormale apar la nivelul atriilor.
  2. Tahicardia AV nodală prin reintrare – este aritmia care apare la nivelul nodului atrioventricular din cauza unui „scurtcircuit” la acest nivel.
  3. Sindromul WPW (Wolff-Parkinson-White) – Este tipul de aritmie când atriile și ventricululele sunt conectate printr-o cale accesorie sau suplimentară (vezi imaginea, marcată cu verde), nu doar prin nodul atrioventricular. În acest caz, la unii pacienți poate apărea situația când se produce un „scurtcircuit” și impulsul electric circulă prin reintrare folosind această cale (vezi imaginile).

  1. Tahicardia ventriculară – Este aritmia care are drept cauză o regiune neascultătoare de la nivelul ventriculelor. Tahicardia ventriculară este o aritmie ce poate pune în pericol viața.

Cât de frecvent se întâlnesc aritmiile cardiace?

Incidența depinde foarte mult de vârstă și de prezența altor patologii cardiace.

De exemplu, la copii și tineri, cele mai frecvente aritmii sunt tahicardiile supraventriculare și se întâlnesc, în mediu, la 1-2 persoane din 1000.

Dintre aceste aritmii supraventriculare, la copii și tineri cel mai frecvent se întâlnește tahicardia atrioventriculară nodală prin reintrare (AVNRT). Aceasta alcătuiește 80% din toate aritmiile supraventriculare la copii.

Totuși, odată cu înaintarea în vârstă se schimbă tipul de aritmii ce predomină în populație.

În general, cea mai frecventă aritmie este fibrilația atrială. Ea se întâlnește la 1-4% din populație, adică la 10-40 persoane din 1000. Iar la persoanele după 65 de ani se întâlnește în 10% cazuri (la 1 persoană din 10).

Care sunt factorii de risc pentru apariția aritmiilor?

Unele aritmii apar la o inimă structural sănătoasă, totuși, mai frecvent aritmiile apar la o inimă bolnavă.

Să vă dăm un exemplu. Care sunt unii factorii de risc care duc la fibrilație atrială, cea mai frecventă dintre aritmii?

  1. Obezitatea
  2. Diabetul zaharat
  3. Hipertensiunea arterială
  4. Cardiopatia ischemică
  5. Apneea în somn
  6. Vârsta
  7. Consumul excesiv de alcool

Care sunt simptomele aritmiilor?

De obicei simpromele sunt senzația de bătăi neregulate, bătăi scăpate, bătăi foarte rapide.

În cazul bradicardiilor simptomele pot fi neajunsul de aer, vertijul (amețeala) sau sincopa (pierdea de conștiență). Sincopa apar din cauza unei pauze suficient de mari pentru ca creierul să nu primească necesarul de oxigen (de obicei pauza mai lungă de 2,5 – 3 secunde).

În cazul tahicardiilor simptomele pot fi senzația de bătăi foarte rapide, de răsturnare sau fluturare a inimii, neajunsul de aer. Uneori, dacă aritmia este foarte rapidă ea poate provoca vertij (amețeală) sau sincopă (pierdere de conștiență). În acest caz sincopa se produce din cauza că tahiaritmia este prea rapidă ca inima să poată pompa eficient sângele, ceea ce duce la scăderea bruscă a tensiunii arteriale.

Cum sunt diagnosticate aritmiile?

Pentru a stabili diagnosticul, medicul cardiolog va întreba despre simptomele pe care le aveți și va face examenul obiectiv.

Un alt pas important este electrocardiograma (ECG). Uneori cu ajutorul ECG medicul poate imediat să stabilească disgnosticul. Alteori, ECG în repaus este în limitele normei și este necesar de a surprinde aritmia. Pentru aceasta poate fi folosită monitorizarea ECG (Holter ECG monitoring). Durata monitorizării depinde de frecvența cu are apare aritmia și poate fi de la 24 de ore până la 7 zile, sau chiar mai mult.

În cazul în care aritmia apare mai rar, când nu a fost surprinsă prin ECG în timpul accesului sau la Holter ECG monitoring, poate fi indicat studiul electrofiziologic.

Studiul electrofiziologic este o metodă invazivă de diagnostic care constă în introducerea unor cabluri electrice în interiorul inimii. Cu ajutorul acestor cabluri se efectuează stimularea programată a inimii pentru inducerea aritmiei și apoi stabilirea mecanismului prin care aceasta apare.

Cum sunt tratate aritmiile?

Unele aritmii sunt periculoase pentru viață. Este în special vorba despre tahicardiile ventriculare. În aceste cazuri de multe ori singura metodă sigură de tratament este implantarea de cardioverter-defibrilator (ICD).

Alte aritmii sunt neplăcute. Ele provoacă simptome și scad calitatea vieții pacientului. Astfel de aritmii pot fi tratate cu ajutorul medicamentelor sau al unei intervenții, numită ablația. Decizia cu privire la metoda cea mai potrivită o ia pacientul împreună cu medicul.

Bradicardiile (bătăile scăzute ale inimii) necesită uneori implantarea de stimulator cardiac. Acesta este un dispozitiv electronic care urmărește fiecare bătăie a inimii și la necesitate stimulează inima cu ajutorul unui impuls electric pentru ca aceasta să se contracte.

Există și aritmii care nu necesită tratament, ci doar supraveghere în dinamică sau asigurare că sunt o variantă a normei.